Acest articol depăşeşte sfera specificului sportiv al site-ului nostru, însă considerăm că siguranţa şi viaţa copiilor noştri constituie două priorităţi indiscutabile, iar dacă nu luăm măsuri împotriva factorilor care le pot pune în pericol, NOI suntem principalii vinovaţi.
Aleea din imagini se află în Bucureşti şi reprezintă un segment din drumul către şcoală al unui număr de cel puţin 30 de copii, zilnic, atât la dus cât şi la întors. Nu vom dezvălui ce se construieşte, nu conteză cine execută lucrarea, nu ne interesează nici măcar dacă există sau nu acordul cetăţenilor sau autorizaţiile de construcţie şi de mediu necesare, dar nu avem nicio îndoială de existenţa acestor autorizaţii din moment ce beneficiar este Administraţia Domeniului Public Sector 2, în speţă Primăria Sectorului 2.
Problema este că, aşa cum puteţi observa şi în imagini, această alee reprezintă un pericol pentru viaţa oricărei posibile fiinţe aflată în trecere, accesul nefiind semnalizat sau restricţionat în niciun fel. Locuind în zonă şi preocupându-mă în primul rând de siguranţa copilului meu, care este nevoit să treacă de minim două ori pe zi pe acolo, mi-am permis să cer explicaţii muncitorilor.
După cum vă imaginaţi, în şantier erau 3 „Dorei”, dintre care unul mai în vârstă şi-a asumat titulatura de şef şi responsabilitatea deciziilor. Acest „Dorel” m-a asigurat că gardul nu se va prăbuşi complet sub greutatea pamântului, peste un eventual trecător, pentru că este legat cu frânghie groasă de pom…chiar dacă veţi observa în imaginea de mai jos că pomul nu este chiar un copac falnic, să ştiţi că nu trebuie să vă faceţi probleme, acelaşi „Dorel” m-a asigurat şi de faptul că „pomul ţine”. După care a insistat să îi las în pace să lucreze, pentru că au de terminat lucrarea până la Crăciun.
Deşi nu sunt expert în construcţii îmi este evident faptul că evaluarea rezistenţei pomului are ca fundament experienţa acumulată de acest „Dorel” de-a lungul carierei, nicidecum nu cred ca au fost efectuate teste în laborator pentru determinarea rezistenţei la smulgere a pomului respectiv…şi atunci vă întreb: este nevoie de o nouă tragedie pentru a schimba această atitudine de „las-o, bă, că merge-aşa?”?..chiar nu putem lua NOI atitudine împotriva acestor improvizaţii care ne pun viaţa în pericol?
Îi rugăm pe cei care au cunoştinţe în domeniu să trimită un mail la redacţie@globalsports.ro cu indicaţii referitoare la procedurile de combatere ale situaţiilor de acest gen şi organele competente cărora trebuie să ne adresăm în vederea depunerii unei sesizări.
