Da, din pacate aici s-a ajuns…sa ne tremure picioarele si sa ne rugam la toti sfintii existenti si presupusi, de la Arsenie Boca si pana la sfantul Sisoe, sa pupam toate icoanele ca Tata Puiu, pentru o victorie chinuita in INSULELE FEROE.
Ceea ce pe vremuri era o excursie pentru rezervele nationalei Romaniei de fotbal, din care se intorceau cu 7 goluri inscrise, acum s-a transformat in „meciul decisiv care ne va tine cu sufletul la gura” pentru o calificare la EURO.
Daca pe vremuri se iesea in strada pentru calificari obtinute cu victorii in fata Angliei, Olandei sau Portugaliei, am ajuns acum sa avem emotii in fata celor pe care obisnuiam sa ii numim „bucatarii” sau „pescarii” din Feroe.
Suntem martorii uneia dintre cele mai limitate, din punct de vedere tehnic, generatii ale nationalei Romaniei de fotbal. Plecand de la antrenor si pana la nesimtitul de Chiriches, care isi permite sa fie nemultumit de atitudinea publicului prezent la meci. Este adevarat ca nu au fost la meci suporterii de pe vremuri, care sa faca valuri si sa impinga de la spate echipa cu scandari de incurajare non-stop. Dar acesta este publicul din ziua de azi, un public frustrat de performantele inexistente ale fotbalului romanesc, un public de teatru, un public care are asteptari.
Probabil ca ne vom califica…in genunchi, dar macar sa fim acolo…si totusi…daca vom merge la petrecerea cea mare…cu ce ne imbracam?
Catalin Mihalache
